Ni se întâmplă uneori să ne întrebăm dacă suntem fericiți, și să nu știm să răspundem. Parcă nu suntem neapărat triști, nici supărați… dar s-o numi asta fericire? Știm să răspundem că eram fericiți în copilărie. Dar de unde știam atunci că suntem fericiți? Și de unde știm acum? Eram fericită când mâncam cireșe atunci când erau Moșii de Vară și vecinele se întreceau în a ne aduce nouă, copiilor, bunătăți. Am și azi cireșe. Oare și-au pierdut ele gustul, ori mi-au amorțit mie papilele gustative? Să fie oare ceva mai complex de atât?

Richard Layard a scris o carte despre fericire. Poate dacă o citim, ne vom clarifica ce înseamnă „mai complex”. Fericirea, spune el, are legătură cu 7 elemente, și anume: relații de familie, situație financiară, muncă, comunitate și prieteni, sănătate, libertate personală și valori personale.

În plus, Layard ne dă câteva idei despre ce ne face fericiți:

• Oamenii sunt ființe profund sociale, așadar prieteniile și căsniciile reușite ne aduc fericirea.
• Ca ființe umane, ne dorim să putem avea încredere unii în alții. Cu cât suntem mai înconjurați de oameni pe care ne putem baza, cu atât ne este mai bine.
• Oamenii sunt foarte atașați de statutul social. Studiile arată că beneficiile obținerii unei măriri de, să zicem, 100 Ron sunt mai mici decât șocul resimțit atunci când puterea de cumpărare scade cu 100 Ron. Așadar, măririle salariale sunt utile per total pentru fericirea omului dacă și numai dacă ele înseamnă și o îmbunătățire a calității vieții, și nu o „ajustare” la economia în liberă cădere.
• Fiecare câștig al unui individ înseamnă o pierdere pentru un altul, într-un joc cu sumă nulă. Așadar, un multimilionar înseamnă un număr considerabil de oameni aflați în pragul sărăciei. Soluția propusă de Layard este oferirea unui „stimulent” pentru ca indivizii avuți să atingă un prag cu care se mulțumesc: supra-taxarea celor ce au un surplus de bunuri.

• Oamenii se pot adapta foarte ușor. Atât de ușor, încât în relativ scurt timp se plictisesc de orice stare de inactivitate, fie ea și bună.
• Venitul în surplus față de nevoile realiste ale unui individ îi sporesc fericirea din ce în ce mai puțin.
• Fericirea depinde de bogăția vieții interioare a individului. Educația, tăria de caracter, spiritualitatea ne-ar putea îmbunătăți considerabil viețile.
• Politica națională ar trebui să se concentreze mai puțin pe sporirea fericirii, și mai mult pe eliminarea cauzelor pentru nefericire. În caz contrar, discrepanțele între cei ce o duc bine și cei ce o duc rău vor deveni suficient de mari încât să scadă și din fericirea celor din prima categorie.

Întrebarea importantă este: ce vei face tu, astăzi, pentru fericirea ta, în așteptarea acelor politici naționale făcute de oameni care pun mâna pe cărți și studii din când în când? Eu una intenționez să ascult Wolf Larsen și să mă joc cu vocea mea, această jucărie mereu la îndemână.

Layard, R. (2011). Happiness: Lessons from a new science. Penguin UK.