Mâna sus cine a auzit de următorul nume: Leta Stetter Hollingworth.

O să dau un exemplu de ghicire a gândurilor și o să spun că probabil nu foarte mulți dintre cei ce ajung să citească asta. M-aș bucura să mă înșel.

Leta Stetter Hollingworth a trăit acum vreun secol, și a fost o femeie formidabilă. Psihologă (nu mă certați, e termenul acceptat de DEX, MDA2), pedagogă, feministă, soție, și mai ales om. O scurtă trecere în revistă a vieții ei ne dezvăluie o persoană atât de complexă, încât parcă ne vine să ne întrebăm „de ce nu știu de ea?”

Poate că răspunsul nu e prea complicat: această femeie a îndrăznit, în 1914, să publice un studiu care contrazicea ceea ce știau toți oamenii de știință ai vremii: că femeile nu pot învăța și munci pentru că li se întâmplă, o dată la 28 de zile, să-și piardă concentrarea, puterea, abilitățile motrice, și mințile. Unde mai pui că distrug și mâncarea, dacă se ating de carne în zilele „necurate”.

Studiul merită citit cap-coadă, (și îl puteți găsi chiar aici) chiar și numai pentru a vedea cum arăta o cercetare în 1914 vs zilele noastre. Cu siguranță nu s-a folosit SPSS-ul și nu s-a plâns la orele de statistică. Dar dincolo de asta, fascinant mi s-a părut să citesc referințele la studii anterioare, citate din mai-marii vremii, „studii” pe femei făcute întrebându-i pe preoți ce părere au despre varii obiceiuri ale femeilor din parohiile lor, „certitudini” referitoare la cum o femeie este capabilă de orice crimă în timpul menstruației, pentru că simțurile pe de-a-ntregul i se modifică, etc., etc., etc..

L. S. Hollingworth observă care-i buba, o descrie, și încearcă să își aducă și ea contribuția la vindecarea ei:

„În primul rând, tradiția ce-și are obârșia în romancieri mistici și romantici, cum că o femeie este o făptură misterioasă, pe jumătate isterică, pe jumătate înger, s-a strecurat și în scrierile științifice. De-a lungul veacurilor, cei ce scriau erau bărbații, și cum menstruația le era străină, nu le-a venit greu să vorbească depre ea ca despre sursa probabilă a presupusului „mister” și a „capriciozității” femeiești. Odată formulată, această dogmă a fost citată ca fiind demonstrată de la autor la autor, până în zilele noastre.”

Leta Stetter Hollingworth, 1914, t.n.

În afara luptei sale pentru a demonstra că femeile au dreptul să studieze și să muncească, Leta S. Hollingsworth a mai adus inovații și în domeniul studiului inteligenței (ei îi datorăm, în parte, ideea că nu doar natura ne face inteligenți, ci și mediul în care ne dezvoltăm) și a copiilor supradotați (pe care ea i-a numit „gifted”, termen ce a rămas de referință până în prezent).

În plus, ea i-a fost profesor lui Carl Rogers. Și, după ce aflăm cât de multă importanță acorda ea contactului direct cu subiecții și relațiilor interumane, nu putem să nu ne întrebăm cam ce procentaj din psihoterapia centrată pe persoană și-a găsit rădăcini robuste în revolta cuminte a Letei.