„Hey, poți vorbi, te deranjez de la muncă?”

„Nah, sunt în WFH.”

(unii din noi, într-o zi oarecare)

Dacă te regăsești în dialog, sau dacă pur și simplu te întrebi cât mai durează situația asta în care unii muncesc de acasă, alții se duc zilnic la birou, și cum o să se termine, citește mai departe. Dacă nu te afli în situația asta, citește mai departe, să afli cum o duce o parte din populație.

Ca să clarificăm, WFH = work from home.

La un moment dat, decizia de a munci de acasă a părut mană cerească. Oricum ne era frică (multora) să ieșim din case, plus că ne era dor de un concediu, așa că am sărit fericiți, ca fata mare la măritiș, să profităm de șansă. Între timp însă, săptămânile s-au transformat în luni, și lunile în anotimpuri, și acum ne întrebăm în ce colț al casei să ne mai mutăm „biroul”, să schimbăm ceva.

Există, pare-se, niște efecte adverse și niște efecte secundare ale muncii de acasă.

• sedentarismul. Probabil stai în fața calculatorului mult. În acest caz, nu o să te mire să afli că privitul în monitor cu orele afectează retina. În același timp, lipsa unui scaun și a unui birou ergonomic îți pot provoca serioase probleme posturale, ce în timp se transformă în dureri puternice. Ca să nu mai vorbim de faptul că plămânii tăi ajung să creadă că sunt în vacanță, și dacă se întâmplă să fii nevoit să urci un etaj, la capătul treptelor simți că respiri ca Darth Vader.
• limite de timp mai vagi. Fă-ți un calcul rapid. Câte ore pe zi ești conectat la activitatea de birou? Ce se întâmplă la sfârșitul zilei, când teoretic programul de muncă s-a terminat? Probabil te simți un pic vinovat pentru prânzul ăla prelungit în care ai ațipit un pic. De-aia n-ai terminat tot ce-ți propuseseși. Nu-i nimic, termini acum. Te așezi la cină. Primești un mesaj pe telefonul de muncă. Nu poți să-l ignori, poate e ceva important… și e! Întotdeauna e. Așa că lași jos furculița și dai repede o fugă până la biroul din sufragerie, să rezolvi. Știi cum te poate afecta asta? Îți dă insomnii (sună cunoscut?), și când dormi, calitatea somnului e vai de mama ei, și în plus, dacă ai sta să te cauți, ai afla că și tensiunea arterială e ceva mai mare. Adică, pe scurt, ești stresat. (Și din articolul anterior știm că stresul îți scoate peri albi).
• deteriorarea distragerilor. Ții minte cum era să ieși în pauză cu un coleg? Ce-i drept, nu aveai luxul de a mânca la masa ta, din porțelanurile tale. Dar alea 7 minute în care înfulecai ceva în timp ce povesteați cum șeful iar a luat-o razna și vă spuneați că scăpați în câteva ore, și când ajungeți acasă fugiți într-un parc cu familia erau importante pentru tine. Atunci erai cu adevărat deconectat de la termene, obligații, și alte alea ce țin de un job. Pe termen lung, lipsa acestor pauze poate duce la izolare socială, singurătate, depresie.
• și altele. Măcar de-ar fi doar astea, dar mai sunt o grămadă de lucruri pe care nu le luasei în calcul atunci când ai acceptat entuziasmat să muncești de acasă. Ar mai fi luarea în greutate, consumul de substanță, creșterea riscului de diabet (ciocolata aia să te pună pe picioare nu e chiar o idee grozavă dacă o mănânci zilnic) etc.

Păi și cum reparăm?

• râzi. Despre beneficiile râsului s-a tot vorbit, și dacă este cazul, vom putea aborda subiectul într-un alt articol. Până una alta, asigură-te că râzi bine, cu poftă, zilnic. Pune-ți în lista de netflix comedii, pe lângă documentarele alea pe care ți-ai propus să le urmărești pe timp de pandemie, ca să ieși din ea mai înțelept. Vorbește cu oameni care au simțul umorului intact. Amintește-ți că poți face haz de necaz, fără să fii mai puțin profesionist.
• fă activitate fizică. Nu, nu mă refer la a te deplasa din dormitor până în sufragerie. Fă sport, dă ture în cartier (cu masca pe față, nu-ți face griji, nu ți se întâmplă nimic), fă genuflexiuni, abdomene, flotări. Fă sex. Urcă scările, nu ai nevoie de lift pentru un etaj. Aleargă după pisică prin casă. Orice. Numai amintește-ți că trupul tău are nevoie să se miște.
• ieși în aer liber. Cât mai ai voie, cel puțin. Dă-ți șansa să miroși iarba, să te murdărești cu noroi, să te zgârii în scoarța unui copac, să fii ciupit de țânțari. Ascultă, chiar și doar 5 minute, vuietul vântului. Orice. Crede-mă, ai nevoie.

Și mai ales, amintește-ți că meriți să-ți trăiești viața, și că o poți face și în vremuri de carantină, izolare, pandemie, și ce ne-o mai aștepta. Important e să fii atent la ce-ți cere corpul și să-i dai curs. Ai unul singur, nu uita de el.