STIGMATIZÁ, stigmatizez, vb. I. Tranz. 1. A arunca asupra cuiva sau a ceva disprețul public, a condamna cu toată severitatea; a înfiera, a dezonora. 2. (Înv.) A aplica (cu fierul roșu) stigmatul pe corpul sclavilor sau al delincvenților. – Din fr. stigmatiser.
Cred că prima oară când folosești un cuvânt cu încărcătură emoțională mare, rămâne scrijelit în mintea ta cu tot cu contextul în care l-ai rostit. Pentru mine, prima oară am vorbit despre stigmatizare în liceu, la ora de engleză, când am studiat Litera Stacojie. Asociez și acum stigmatizarea cu o literă A purpurie, țesută în urzeala unei rochii, un A care să deconspire în fața tuturor păcatul de care te faci vinovat, un A care să îți amintească pentru totdeauna că a acționa altfel decât majoritatea vecinilor tăi este o transgresiune pe care o vei plăti scump, un A care îți pecetluiește soarta.
Sociologul Goffmann a folosit termenul de stigmat pentru a denumi un atribut extrem de peiorativ, ce discreditează persoana, o reduce, în ochii colectivității, de la un individ întreg, obișnuit, la unul întinat, demn de a fi împins la marginea societății. E o identitate socială, un semn de apartenență la un grup aparte, care ajunge să-i facă pe alții să uite, cel puțin parțial, că stigmatizatul este un om asemeni lor. Individul nu mai există, el a făcut loc etichetei sale.
Dar, poate și mai grav, stigmatul afectează percepția de sine a celui ce îl poartă. Dacă ești trimis în afara zidurilor cetății, ce valoare mai poți avea tu, omul? Dacă ești închis într-un ghetou, cât mai prețuiește viața ta? Ce impact mai poți avea asupra vieții sociale, dacă ești exilat în afara ei? Care ar putea fi repercusiunile pe termen lung?
Hester Prynne este exilată, și împreună cu ea și fiica ei, Pearl. Localnicii sunt convinși că văd în copilă rebeliunea mamei ei. Dacă ea chiar există, ori este astfel interpretat de către niște oameni înguști la minte un comportament tipic copilăresc, Hawthorne nu ne spune. Însă putem noi să ne imaginăm cam ce a însemnat excluziunea pentru cele două ființe.
În primul rând, cin’ s-a fript cu ciorbă, suflă și-n iaurt. Lui Hester îi crește vigilența. Se va aștepta, desigur, la respingere, și se va feri de contextele în care să se expună pe ea și să-și lase copila la mila unor oameni ce nu i-au arătat nici urmă de compasiune ei. Percepția evenimentelor este afectată de vigilență, și incidente ce în mod normal i s-ar fi părut nesemnificative ar putea însemna acum, în ochii condamnatei, că este vânată, urmărită, judecată la fiecare pas. Consecința? O oareșcare doză de sălbăticire. O fiară cu mulți prădători învață să trăiască în văgăuni.
Apoi, nici în sinea ei nu se simte prea în siguranță. Aflăm despre Hester și Pearl (și prin studii, despre persoanele stigmatizate în general) că trec prin felurite emoții, toate cu valență negativă – se simt rușinate, vinovate, furioase, nedreptățite. Dacă în sinea ei Hester se crede vinovată, atunci va suferi de depresie, anxietate, și stima de sine i se va duce rapid la vale. Dacă însă percepe tot ce i se întâmplă drept discriminare, poate rămâne mai puțin afectată în ce privește stima de sine, însă nivelul furiei și tristeții resimțite ar putea crește. Lose/lose.
Iar acum ajungem la aspectele care sunt mai puțin evidente în romanele secolului al XIX-lea, și care au fost aduse în prim-planul cercetărilor sociologice doar în ultimele decenii: efectele cognitive ale stigmatizării.
Amenințările la adresa Ego-ului pot afecta procesele cognitive, atât calitativ cât și cantitativ. Excitarea intensă asociată cu perceperea unui pericol poate întrerupe mersul firesc al gândirii și al comportamentului oricăruia dintre noi. Atunci când îți simți viața pusă în pericol, nu-ți mai permiți luxul de a te opri și a reflecta.
Funcțiile bazale (răspunsul luptă-sau-fugi) se activează, iar concomitent cu asta se întrerup funcțiile cognitive înalte: gândirea abstractă, creativitatea, integrarea, planificarea, empatia (asta așa, ca să ne explicăm de ce ni se pare că deținuții, de pildă, sunt abrutizați), luarea în calcul a mai multor perspective, ba chiar și percepția temporală.
Și așa, profeția se îndeplinește. Cei respinși ca fiind pătați și mai puțin îndreptățiți să fie tratați ca oameni ajung să aibă rezultate mai slabe în anumite domenii. Iar cei ce i-au victimizat inițial jubilează văzând că teoria lor a fost demonstrată, fără a le păsa câtuși de puțin de faptul că însuși exilul impus de ei a cauzat deteriorarea funcțiilor cognitive ale victimelor.
Sau pentru a traduce teoria într-un exemplu foarte concret: întâi îi descurajăm pe unii copii (de etnie, ori din zone mai sărace, ori cu vreun handicap, de orice natură ar fi el) de la urmarea unor cursuri, îi împiedicăm să ajungă la școală lăsându-i fără mijloace de transport pe kilometri întregi, le spunem că miros și îi deranjează pe alții, fără a le oferi accesul la apă caldă, le spunem că pot consulta cursurile pe internet, atunci când ei nu au electricitate acasă, pentru ca mai apoi să le spunem verde în față că oricum nu au ce căuta printre copiii noștri, pentru că ei sunt analfabeți. Iar de data asta dreptatea (factuală) este de partea noastră. Ei chiar nu știu alfabetul. Dar cum rămâne oare cu dreptatea morală? Ea de partea cui se află?
Bibliografie sugerată:
Știu că nu o fac de obicei, însă m-am gândit că poate unii dintre voi ar vrea să aibă niște unelte pe care să le folosească atunci când se întâlnesc cu cazuri de excluziune și stigmatizare și își doresc să le pună capăt. Iar dacă o veți face, vă mulțumesc de pe acum.
- Corrigan, P. W. (2018). The stigma effect: Unintended consequences of mental health campaigns. Columbia University Press.
- Kite, M. E., & Whitley Jr, B. E. (2016). Psychology of prejudice and discrimination. Psychology Press.
- Major, B., Dovidio, J. F., & Link, B. G. (Eds.). (2018). The Oxford handbook of stigma, discrimination, and health. Oxford University Press
- Green, J. (2013). Sub aceeași stea. Editura Trei
- Hamid, M. (2017). Exit West. Hamish Hamilton Ltd.
- Hawthorne, N. (2018). Litera stacojie. RAO.
- Hosseini, K. (2011). Vânătorii de zmeie. Editura Niculescu
- Levi, P. (2018). Mai este oare acesta un om? Editura Art
Terapie și știință 