Şi picăturile de sânge ştiu ce înseamnă acasă.
Altfel s-ar rătăci prin corp
şi-ar uita să se întoarcă la inimă.

Octavian Paler

Că inima și bătăile ei au fost studiate, analizate, romanticizate, povestite, simțite, trăite, împietrite… asta știm cu toții. E organul cel mai des asociat cu cine este omul în esența lui. Ni se sfâșie inima de dor, uneori mai prinzi la inimă dacă te hrănești corespunzător și nu mai ești în prag de leșin, un film bun îți merge la inimă, dai și inima din tine pentru cei iubiți, pe cei pe care-i ai la inimă, ți se topește inima când te îndrăgostești, ai tragere de inimă să faci lucrurile tale preferate, mai ales dacă ți-au căzut cu tronc la inimă, îți rămâne inima la ei dacă ești nevoit să te desparți, chiar și pentru puțin timp, ești cu inima-mpăcată atunci când știi că ai făcut tot ce ți-a stat în puteri pentru a face ceva, îți sare inima din piept la o sperietură și îți vine inima la loc după ce te liniștești.

Dar ce te faci când inima ți-o ia razna, se contractă și se relaxează după propriul plac, iar tensiunea ta arterială primește o promovare și se numește de acum încolo hipertensiune?

Unul din trei oameni suferă de hipertensiune arterială (HTA). Românii sunt fruntași însă, se estimează că peste 49% din românii cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani sunt afectați (asta conform Societății Române de Hipertensiune). În București, estimările sar peste 50%.

Indicațiile medicilor pentru prevenție sunt cunoscute de mai toți: controlul greutății, exerciții fizice și o viață activă, regim alimentar corect, consum moderat de alcool, renunțarea la fumat, gestionarea și reducerea stresului. Dacă le cunoaștem nu înseamnă neapărat că le și urmăm (dovadă statisticile de +50%).

Mai există ceva ce putem adăuga la minimul de prevenție pe care deja-l facem. Asta mai ales dacă suntem femei, la bărbați nu pare să funcționeze semnificativ statistic.

Un studiu proaspăt ieșit din cuptor, publicat deunăzi în Journal of the American Heart Association, ne zice că gândirea pozitivă reduce considerabil riscul de recidivă la pacienții care au suferit deja un accident vascular. Oamenii care cred că se pot feri de un nou asemenea incident au șanse mai mari să își controleze presiunea arterială.

Emily Goldmann, unul din autorii studiului, susține că „Percepția că te poți feri de un alt accident vascular reflectă constructul de auto-eficiență, ori credința individului în abilitatea sa de a-și atinge scopurile propuse”. (traducerea noastră)

Ce a făcut de fapt studiul a fost să urmărească o cohortă semnificativă de pacienți cardiaci (552) de-a lungul unui an și să observe care au fost valorile HTA la un an după primele măsurători, în cazul celor care credeau în afirmația „Mă pot proteja de un nou accident vascular”, respectiv a celor care nu credeau în această afirmație.

Rezultatele au fost grăitoare. Pentru pacienții din prima grupă, valorile HTA scăzuseră în medie cu 5,6 mm/Hg mai mult decât pentru cei din grupa a doua.

Ce ne spune nouă asta? Păi ne spune că a avea încredere în propriile puteri corelează, pesemne, cu o motivație crescută, ce influențează în mod pozitiv adoptarea unor comportamente sănătoase care, în timp, să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții.

Ce înseamna asta pentru un psihoterapeut? Păi înseamnă că avem nevoie să acordăm atenție gândurilor clienților noștri hipertensivi și să ne dăm silința să eliminăm sau măcar să reducem cognițiile distorsionate din sfera neputinței învățate. Făcând asta, creștem șansele clienților noștri de a respecta indicațiile medicilor și de a avea o atitudine proactivă în fața unui diagnostic de HTA.