Timp estimat de citire: 5 minute

Reluăm repede de unde ne-am oprit. Vorbisem în articolul precedent despre cum avem 2 participanți în fenomenul de gaslighting – abuzatorul (gaslighter) și abuzatul (gaslightee). Menționasem apoi cele 3 etape prin care trece relația – neîncredere, apărare și depresie.

Vom continua astăzi cu cele 3 tipuri de abuzator: cel fermecător, băiatul bun și intimidatorul. Discutăm apoi pe scurt și despre cele două mari motive pentru care un abuzat rămâne în relație: frica de un apocalips emoțional și nevoia de simbioză.

Nu toți abuzatorii sunt creați egali. Și, ceea ce e și mai frustrant, nu toți poată o etichetă în frunte, că de-ar fi așa, nu s-ar mai povesti. Dar se povestește, pentru că abuzatorii își pot lua diverse chipuri, și cu cât suntem mai bine informați în privința asta, cu atât suntem mai bine pregătiți să le facem față. Cele 3 tipuri de abuzator identificate de Stern sumarizează descoperirile sale în acest domeniu, însă nu sunt nici pe departe exhaustive ori definitive.

1. Fermecătorul. Te face să te simți ca și cum lumea ți-ar aparține. Poate nu te vizitează două săptămâni și îți răspunde la mesaje după ore întregi. Însă atunci când vă întâlniți din nou, te așteaptă cu trandafiri, parfumul la care visai și bilete la piesa ta de teatru preferată. Îl întrebi unde a dispărut, dar îți spune să nu strici seara cu prostii, și tu taci, pentru că tocmai îți oferă tot ce visasei tu că-ți va da Făt-Frumos.

2. Băiatul bun. Te ajută. E acolo pentru tine. Muncește cot-la-cot cu tine ca relația să meargă. Dar tu nu te simți foarte bine, și nu știi de ce, iar asta te scoate din minți. Asta până când îți dai seama că da, obții ce îți dorești, însă nu te poți bucura de asta, pentru că mesajele cu care rămâi sunt „Dar ești tu sigură că ai nevoie?”, „Te-ai gândit bine, sigur asta vrei?”, „Nu ai vrea să mă interesez și eu, poate găsesc ceva mai bun?”. El e bun. Te ajută. Dar tu rămâi cu senzația că alegerile tale sunt discutabile.

3. Intimidatorul. El știe totul foarte bine. E competent în toate domeniile. Și așteaptă același lucru de la tine. Dacă tu ai fii în stare să te ridici la nivelul lui, ați fi un cuplu de invidiat. Dar tu nu ești în stare să alegi bucata de carne potrivită („nu vezi că nu are pic de grăsime? Asta se face cizmă.”), nu știi să îți organizezi bine timpul („cum adică nu mai aveau bilete la spectacol? Păi dacă nu te-ai dus mai devreme…”), nu ai idee cum să îți gestionezi banii („Ai ținut tu morțiș să luăm ouă ieri, uite, azi s-au ieftinit”) ș.a.m.d. Te simți din ce în ce mai des vinovată, te simți tot mai mult responsabilă de tensiunea dintre voi.

„Și cine-o oprește să plece?”

Sigur am auzit asta undeva, dacă nu am gândit-o chiar noi. În definitiv, e la mintea cocoșului, nu? Dacă nu ești într-o relație bună, pleci și cauți alta. Da, doar că…

1. Dacă încerci să pleci, ți se termină lumea. El se va înfuria. Te va părăsi. Te va lăsa singură împotriva lumii înfiorătoare din afară. Iar tu.. tu nu ești pregătită. Îți faci bagajul și pleci de lângă Făt-Frumosul cel degrabă fermecătorul și de alte persoane. Dar unde mai găsești tu unul ca el? Îți dai demisia pentru a scăpa de șeful care-ți spune în permanență că nu ești competentă. Dar unde mai găsești tu un job, pe criza asta, în condițiile în care oricum nu prea ai multe lucruri care să te lauzi în CV… Ce mai, nu se poate. Dacă pleci, vine apocalipsul emoțional.
2. Încă mai speri. Sigur, dacă mai încerci măcar un pic, relația se va redresa, și totul va fi bine. El este, cu siguranță, încă omul pe care l-ai văzut la început, pur și simplu tu faci lucrurile anapoda… dar și când înveți tu în sfârșit cum să te ridici la nivelul lui… totul va fi bine. Vei putea în sfârșit avea relația care să te completeze. Să îți aducă simbioza la care atât ai visat.

IMPORTANT de menționat este că abuzatorul nu este întotdeauna bărbat și abuzatul nu este întotdeauna femeie. Am folosit pronumele masculin, respectiv feminin, doar din nevoia de a fi cât mai succintă în exprimare. Însă gaslighting-ul se poate petrece oriunde, între orice 2 sau mai multe persoane. Elementul definitor nu este că X e bun și Y e rău, ci că Y se asigură, în mod voit ori uneori chiar inconștient, că percepția de sine a lui X este atât de alterată încât nu se va mai putea vedea (fără ajutor) ca un om competent, capabil să intre ori să iasă în relații în funcție de propriile sale principii.