Ce au în comun conceptul de „amnezie disociativă”, $1000, și o fată pe nume Nina? Un pariu.

În 2005, Harrison Pope (în imagine) oferea suma de $1000 celui ce avea să îi aducă o dovadă că înainte de 1800 exista deja conceptul de amintire reprimată. Cum până la termenul stabilit, dovada nu fusese găsită, Pope a decis, împreună cu câțiva colegi, să concluzioneze într-un articol din 2007 că „amintirile reprimate” nu sunt altceva decât un construct social și cultural modern. La scurt timp după publicarea articolului însă, dovada fu găsită.
O operetă într-un singur act din 1786, „Nina” (compoziție a puțin-cunoscutului Nicholas Dalayrac), descrie povestea unei tinere îndrăgostite de un cavaler, însă promisă de tatăl ei unui senior mai înstărit, ce-l provoacă la duel pe tânărul și frumosul cavaler și-l ucide. Nina este trimisă să se recupereze la moșia de la țară, însă ajunsă acolo, ea vorbește despre iubitul ei ca fiind teafăr, nevătămat, și pe drum către ea.
Și iată așa reuși ingenua Nina să îi sărăcească pe cercetători de o sumă frumușică și să-i bage într-un con de umbră.
Din fericire pentru ei, au putut să-și reprime această amintire și să continue să își vândă ideile ca și cum nu ar fi fost nicicând demontate.
Dacă sunteți curioși cum au fost trași de ureche Pope și colegii lui de către cei din breaslă, nu aveți de citit decât un articol, tare drăguț de altfel:

Goldsmith, R. E., Cheit, R. E., & Wood, M. E. (2009). Evidence of Dissociative Amnesia in Science and Literature: Culture-Bound Approaches to Trauma in Journal of trauma & dissociation, 10(3), 237-253.